Nimic fără Dumnezeu

Acest blog se va concentra pe cultura românească şi pe religia ortodoxă. O societate nu poate evolua dacă fibra morală a naţiunii nu este păstrată. Atacurile împotriva Bisericii Ortodoxe, care au avut şi efectul de scădere a încrederii populaţiei în instituţia Bisericii, sunt şi atacuri împotriva viitorului poporului român. Trebuie înţeles că Biserica Ortodoxă a păstrat toate învăţăturile lui Hristos şi ale apostolilor, toate dogmele şi toate Sfintele Taine. Prin urmare, ea este purtătoare de har neştirbit, căci Hristos este capul Ei.
Iată ce frumos scrie Sfântul Apostol Pavel în capitolul 5 al Epistolii către Efeseni (pe internet este aici :
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=5&id=19 ) :

“Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,

Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său,

al cărui Mântuitor şi este.

Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.

Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru Ea,

Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,

Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.”

În schimb, hirotonirea este una din Sfintele Taine şi preoţilor li s-a dat puterea de a lega şi a dezlega păcatele pe pământ, începând cu apostolul Petru (Sf. Evanghelie după Matei, cap. 16). Arhiereii şi preoţii nu îşi pierd harul dobândit prin taina hirotoniei decât dacă devin eretici. Atâta timp cât un preot îndeplineşte corect Sfânta Liturghie, Hristos este alături de credincioşi. Atâta timp cât păstrează rânduielile de la spovedanie şi de la slujbe, el, adică harul lui Hristos din el, îi poate ajute ajuta pe enoriaşi. Dacă preotul ca om păcătuieşte, atunci preotul răspunde în faţa arhiereilor şi, de fapt, în faţa lui Dumnezeu. Obsesia de a îi judeca pe preoţi, în loc să îşi vadă fiecare propriile păcate, este o reuşită a luptei împotriva Ortodoxiei care a început pe vremea comuniştilor şi a continuat, prin alte metode, după 1989. Dar Biserica luptătoare de pe pământ nu renunţă, după cum ne îndeamnă Mântuitorul Hristos în cap. 12 din Sfânta Evanghelie după Luca : "Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.".

După Revoluţia din 1989 a început să se vadă cine ţine la poporul român şi cine nu. Până la urmă, pentru poporul român vor face lucruri cei a căror capacitate de jertfă nu a fost mutilată de relativismul axiologic în care ar vrea unii să ne îngroape. Jertfa adevărată e posibilă doar din iubire curată. În timp ce unii îşi vor uita şi limba prin străinătăţuri, în timp ce alţii îşi vor fura compatrioţii în România, în timp ce unii se vor închide între gratiile materialismului şi vor uita de valorile mulţumită cărora a evoluat şi a dăinuit poporul român, neamul nostru va şti, ca întotdeauna, să nască eroi care să ne trezească din somnul pe care ni-l doresc duşmanii noştri. Şi eroii sunt cei care rămân în conştiinţa poporului român, de la păstorul bun din "Mioriţa" şi până la Arsenie Boca. Ce ar fi poporul român fără Mircea cel Bătrân, Sfântul Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Sfântul Constantin Brâncoveanu sau Dimitrie Cantemir ? Ce ar fi poporul român fără Dosoftei, mitropolitul Varlaam, Antim Ivireanul, Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Andrei Şaguna, Dumitru Stăniloae, Ilie Cleopa, Arsenie Boca, Daniil Tudor, Arsenie Papacioc, Radu Gyr, Petre Ţuţea sau Sfântul Ioan Iacob Hozevitul ? Dacă am renunţa la Hristos, am renunţa la tot. Să ne smerim şi să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte, căci fără El "ne vom înstrăina de tot binele". Numai prin smerenie vom ieşi din răceala aceasta apocaliptică din sufletele noastre. Ura şi indiferenţa vor cădea, "dragostea nu cade niciodată".