Asistăm zilele astea la reintrarea UDMR la guvernare,
după ruperea USL-ului. Nu doar că intră la guvernare, dar unul dintre cele două
ministere date UDMR-ului este cel al Culturii. Kelemon Hunor a primit aviz
favorabil, după dezbaterile din sala „Avram Iancu” a Parlamentului. UDMR-ul
pretinde că apără interesele etnicilor maghiari din România, dar tot ce a făcut
de-a lungul anilor (în care a fost la guvernare cu mai toţi şi nu a ţinut cont
de orientarea de centru-dreapta pe care o declară, sau de orice altceva) a fost
să lupte pentru interesele unei mici pături de etnici maghiari care se folosesc
de anii petrecuţi în Parlament şi în Guvern pentru a se îmbogăţi. Situaţia
judeţelor Harghita şi Covasna nu e deloc bună, sunt printre cele mai sărace din
ţară. E drept că drepturile etnicilor maghiari sunt întru totul respectate, dar
la noi sunt respectate drepturile tuturor minorităţilor.
Ceea ce fac politicienii de la UDMR şi de la alte partide
maghiare sau asociaţii sau ce sunt (construite pe criterii etnice) e să încurajeze
educaţia precară oferită etnicilor maghiari – vedeţi manualele lor de istorie,
scrise la Academia Iredentistă – să inducă etnicilor maghiari o viziune asupra
românilor ca fiind duşmanii lor, să îi ţină pe etnicii maghiari (în special pe
cei din zonele unde sunt majoritari şi în special pe cei din zonele rurale, dar
nu numai) în sărăcie materială şi intelectuală, pentru ca propaganda lor să
funcţioneze şi să câştige, prin ea, locuri în Parlament şi apoi chiar în Guvern
– de unde pot tăia păduri cu nemiluita, de exemplu, că pentru ei personal e
bănos să obţină bani de pe urma materiei prime trimise în alte ţări.
Cu toate acestea, tendinţa firească a etnicilor maghiari,
inclusiv în zonele unde sunt majoritari, e să se înţeleagă bine cu cei din jur,
indiferent de etnie şi să aibă preocupări legate de un nivel de trai mai bun şi
de un viitor mai bun pentru copiii lor – am văzut mai demult şi un documentar,
cu exemple în acest sens. Din păcate, prin menţinerea unor etnici maghiari în
ignoranţă şi alimentarea unei uri primitive, se poate ajunge la situaţii precum
cea în care Tricolorul românesc a fost huiduit, iar un sportiv de etnie
maghiară l-a trântit la pământ, în uralele tribunei, care apoi a cântat imnul
„Ţinutului secuiesc”. Şi tot astfel de îngustime mentală şi sentimente
păguboase pot duce la acte de violenţă mai grave, din păcate, în special în
condiţiile în care în Ungaria se cultivă mituri naţionaliste care nu ţin cont
de adevărul istoric privind Transilvania şi se acordă cetăţenie etnicilor
maghiari din România şi unii extremişti maghiari din România sunt chemaţi chiar
să candideze pe listele unui partid din Ungaria – apropo, mulţi de la UDMR au
cetăţenie dublă şi e cam dubios să ajungă chiar miniştri în România.
Ştiţi, în perioada interbelică, după ce Armata română a
eliberat Budapesta, a ajuns Horthy la putere în Ungaria. Statul ungar de atunci
a avut o politică oficială iredentistă şi s-a ajuns chiar la situaţia când,
având sprijinul Germaniei naziste, care a decis ca nordul Ardealului să treacă
la Ungaria horthystă, armata ungară a pătruns în Transilvania şi s-a ajuns la
masacrele de la Ip şi Trăznea, pe când România nici măcar nu era încă intrată
oficial în război. Desigur, unii români au supravieţuit atunci, fiind ajutaţi
chiar de etnici maghiari.
Iată, aşadar, că în niciun caz nu putem generaliza când
vorbim de un popor, nu trebuie să urâm niciun popor, toţi sunt semenii noştri,
dar nici nu putem să excludem invazia militară făcută de un Stat doar fiindcă
la noi în ţară găsim multe exemple de etnici maghiari care trăiesc în pace cu
etnicii români. Şi pe vremea lui Horthy erau, probabil, multe astfel de
exemple, dar istoria, luată la nivel statal, nu ţine cont de astfel de lucruri.
Iar răul intelectual, material şi spiritual făcut etnicilor maghiari de către
UDMR, PPMT sau astfel de organizaţii serveşte profitorilor de etnie maghiară
din România şi serveşte intereselor de politică externă ale Ungariei, care în
ultimul timp a început să se distanţeze de Uniunea Europeană, să se înţeleagă
bine cu Rusia şi să adopte un model de stat în care naţionalismul obtuz (deci
nu luminat) şi corupţia sunt în floare.
Nu pot, din nou, să nu mă gândesc la acea profeţie a
părintelui Arsenie Boca (în orice caz, atribuită părintelui Arsenie Boca)
privind cele trei ţări care ne vor ataca. Asta în condiţiile în care celelalte
profeţii, cele privind faptul că politicienii de după Ceauşescu vor fi mai răi
decât el, că românii vor emigra masiv şi că vom fi sufocaţi de taxe şi impozite
s-au adeverit toate. Dar am încredere că vom învia din nou ca naţiune şi că
Dumnezeu nu va uita nici acum de noi, deşi mulţi dintre noi uităm de El. Se va
arăta din nou că fără de Hristos nu putem face nimic, după cum scrie în capitolul 15 din Sfânta Evanghelie după Ioan.
Pentru că am scris acest text pe 4 martie, Dumnezeu să-i
odihnească pe cei trecuţi în veşnicie în urma cutremurului de pe 4 martie 1977
!
