Dumnezeu să-l odihnească pe Andrei Bodiu !

Profesorul universitar de literatură română, poetul şi criticul literar Andrei Bodiu, decan al facultăţii de Litere a Universităţii „Transilvania” între 2004 şi 2012, a trecut la Domnul joi seara, la nici 50 de ani. A fost un om care m-a ajutat mult de-a lungul anilor, chiar mi-a coordonat şi lucrarea de licenţă şi dorea să mă ajute mai departe, dar a fost chemat de Domnul, lăsând un gol în universitatea „Transilvania”, în cultura românească şi în viaţa mea. A fost un profesor foarte apropiat de studenţi, a organizat multe evenimente pentru ei şi a luptat ca facultatea noastră de Litere să fie una din cele mai bune din ţară (era şi expert în asigurarea calităţii în învăţământul universitar) şi să organizeze, de exemplu, Colocviul Naţional de Literatură Română Contemporană, cu invitaţi de marcă în fiecare an. Chiar se gândea să invite şi scriitori optzecişti, pentru că în ultima vreme au trecut mai mulţi dintre ei la cele veşnice (de exemplu, profesorul Alexandru Muşina)... Pregătea până la ultimul detaliu fiecare eveniment important, ca să le fie bine tuturor şi să crească prestigiul facultăţii şi al universităţii. Se lupta cu birocraţia care creştea de la an la an, cu reaua voinţă şi cu indiferenţa sistemului, după cum ne-a spus chiar zilele astea. A luptat mult, din proprie iniţiativă, pentru binele studenţilor şi al instituţiei pe care o reprezenta. A lucrat şi la crearea unui Institut „Confucius” la parterul rectoratului şi astăzi am văzut chinezi ducându-i coroane de flori. Un om căruia nu am ce să îi reproşez şi care m-a ajutat mult, dezinteresat, doar din simpatie. Dumnezeu să-l odihnească pe Andrei Bodiu şi să ne dea profesori la fel de devotaţi ca el !

Despre UDMR, despre relaţiile interetnice şi despre asemănarea dintre perioada horthystă şi cea de acum

Asistăm zilele astea la reintrarea UDMR la guvernare, după ruperea USL-ului. Nu doar că intră la guvernare, dar unul dintre cele două ministere date UDMR-ului este cel al Culturii. Kelemon Hunor a primit aviz favorabil, după dezbaterile din sala „Avram Iancu” a Parlamentului. UDMR-ul pretinde că apără interesele etnicilor maghiari din România, dar tot ce a făcut de-a lungul anilor (în care a fost la guvernare cu mai toţi şi nu a ţinut cont de orientarea de centru-dreapta pe care o declară, sau de orice altceva) a fost să lupte pentru interesele unei mici pături de etnici maghiari care se folosesc de anii petrecuţi în Parlament şi în Guvern pentru a se îmbogăţi. Situaţia judeţelor Harghita şi Covasna nu e deloc bună, sunt printre cele mai sărace din ţară. E drept că drepturile etnicilor maghiari sunt întru totul respectate, dar la noi sunt respectate drepturile tuturor minorităţilor.

Ceea ce fac politicienii de la UDMR şi de la alte partide maghiare sau asociaţii sau ce sunt (construite pe criterii etnice) e să încurajeze educaţia precară oferită etnicilor maghiari – vedeţi manualele lor de istorie, scrise la Academia Iredentistă – să inducă etnicilor maghiari o viziune asupra românilor ca fiind duşmanii lor, să îi ţină pe etnicii maghiari (în special pe cei din zonele unde sunt majoritari şi în special pe cei din zonele rurale, dar nu numai) în sărăcie materială şi intelectuală, pentru ca propaganda lor să funcţioneze şi să câştige, prin ea, locuri în Parlament şi apoi chiar în Guvern – de unde pot tăia păduri cu nemiluita, de exemplu, că pentru ei personal e bănos să obţină bani de pe urma materiei prime trimise în alte ţări.

Cu toate acestea, tendinţa firească a etnicilor maghiari, inclusiv în zonele unde sunt majoritari, e să se înţeleagă bine cu cei din jur, indiferent de etnie şi să aibă preocupări legate de un nivel de trai mai bun şi de un viitor mai bun pentru copiii lor – am văzut mai demult şi un documentar, cu exemple în acest sens. Din păcate, prin menţinerea unor etnici maghiari în ignoranţă şi alimentarea unei uri primitive, se poate ajunge la situaţii precum cea în care Tricolorul românesc a fost huiduit, iar un sportiv de etnie maghiară l-a trântit la pământ, în uralele tribunei, care apoi a cântat imnul „Ţinutului secuiesc”. Şi tot astfel de îngustime mentală şi sentimente păguboase pot duce la acte de violenţă mai grave, din păcate, în special în condiţiile în care în Ungaria se cultivă mituri naţionaliste care nu ţin cont de adevărul istoric privind Transilvania şi se acordă cetăţenie etnicilor maghiari din România şi unii extremişti maghiari din România sunt chemaţi chiar să candideze pe listele unui partid din Ungaria – apropo, mulţi de la UDMR au cetăţenie dublă şi e cam dubios să ajungă chiar miniştri în România.

Ştiţi, în perioada interbelică, după ce Armata română a eliberat Budapesta, a ajuns Horthy la putere în Ungaria. Statul ungar de atunci a avut o politică oficială iredentistă şi s-a ajuns chiar la situaţia când, având sprijinul Germaniei naziste, care a decis ca nordul Ardealului să treacă la Ungaria horthystă, armata ungară a pătruns în Transilvania şi s-a ajuns la masacrele de la Ip şi Trăznea, pe când România nici măcar nu era încă intrată oficial în război. Desigur, unii români au supravieţuit atunci, fiind ajutaţi chiar de etnici maghiari.

Iată, aşadar, că în niciun caz nu putem generaliza când vorbim de un popor, nu trebuie să urâm niciun popor, toţi sunt semenii noştri, dar nici nu putem să excludem invazia militară făcută de un Stat doar fiindcă la noi în ţară găsim multe exemple de etnici maghiari care trăiesc în pace cu etnicii români. Şi pe vremea lui Horthy erau, probabil, multe astfel de exemple, dar istoria, luată la nivel statal, nu ţine cont de astfel de lucruri. Iar răul intelectual, material şi spiritual făcut etnicilor maghiari de către UDMR, PPMT sau astfel de organizaţii serveşte profitorilor de etnie maghiară din România şi serveşte intereselor de politică externă ale Ungariei, care în ultimul timp a început să se distanţeze de Uniunea Europeană, să se înţeleagă bine cu Rusia şi să adopte un model de stat în care naţionalismul obtuz (deci nu luminat) şi corupţia sunt în floare.

Nu pot, din nou, să nu mă gândesc la acea profeţie a părintelui Arsenie Boca (în orice caz, atribuită părintelui Arsenie Boca) privind cele trei ţări care ne vor ataca. Asta în condiţiile în care celelalte profeţii, cele privind faptul că politicienii de după Ceauşescu vor fi mai răi decât el, că românii vor emigra masiv şi că vom fi sufocaţi de taxe şi impozite s-au adeverit toate. Dar am încredere că vom învia din nou ca naţiune şi că Dumnezeu nu va uita nici acum de noi, deşi mulţi dintre noi uităm de El. Se va arăta din nou că fără de Hristos nu putem face nimic, după cum scrie în capitolul 15 din Sfânta Evanghelie după Ioan. 

Pentru că am scris acest text pe 4 martie, Dumnezeu să-i odihnească pe cei trecuţi în veşnicie în urma cutremurului de pe 4 martie 1977 ! 

Rusia politică nu e poporul rus, dar pericolul rămâne

Se pare că Putin a cerut armatei ruse să fie pregătită de intervenţie. În Crimeea, tătării sunt de partea guvernului de la Kiev, rusofonii susţin Rusia. Crimeea a fost dată Ucrainei pe când exista URSS şi Ucraina făcea parte din URSS. Tot URSSul a dat Ucrainei, adică sieşi, Bucovina de nord şi sudul Basarabiei. Încă de pe timpul lui Petru cel Mare, Rusia a avut o politică expansionistă, încercând să calce în picioare toate popoarele şi toate ţările care i s-au opus. Desigur, aceasta este Rusia politică, nu cea culturală sau cea religioasă şi nu trebuie să urâm poporul rus sau vreun alt popor. Dar tot Rusie politică a fost atunci când ne-a luat Basarabia la Tratatul de la Berlin din 1881 (dându-ne doar nordul Dobrogei, drept "compensaţie" - ţin minte că citeam o carte de istorie a Angliei publicată de Oxford, "England (1870-1914)", autorul ei, Sir Robert Ensor, scria că Marea Britanie ar fi vrut atunci să ne apere, dar ar fi fost un demers quijotesc), dar tot Rusie politică a fost şi când Stalin a emis acel Ultimatum prin care am pierdut Basarabia şi nordul Bucovinei, în 1940. Tot Rusie politică a fost atunci când Braşov a fost numit "Oraşul Stalin" sau când în Basarabia a fost introdus alfabetul chirilic. Tot Rusie politică a fost atunci când patrioţi precum Gheorghe Ghimpu au fost trimişi în exil, într-o închisoare-lagăr, pentru "crima" de a se declara români. Tot Rusie politică este când actualul conducător al Rusiei încearcă să pună cizma pe gâtul popoarelor care vor să se elibereze de jugul Rusiei politice, care aduce sărăcie şi distrugere culturală (vezi diferenţa dintre România şi Republica Moldova, de exemplu, deşi situaţia noastră, a celor de partea asta a Prutului, nu e roză; stăm mult mai bine şi va trebui să ne ajutăm fraţii basarabeni să ne ajungă din urmă). Indiferent cât de în serios au luat românii ca popor creştinismul, inclusiv în politica externă, nu înseamnă că şi alte popoare l-au luat atât de serios ca politica externă (poate nici ca politică internă) şi, dacă ne uităm în istoria noastră, majoritatea duşmanilor noştri, majoritatea statelor care au vrut să ne ia pământuri sau să ne îngrădească libertăţi au fost state creştine (sigur, asta decurge în primul rând din poziţia noatră geografică). Inclusiv în acea profeţie atribuită părintelui Arsenie Boca, despre trei state care ne vor ataca, toate trei sunt creştine, dintre care două ortodoxe. Deci cam aşa stau lucrurile cu politica externă. Eu nu zic că trebuie să ne coborâm la nivelul altora, doar că nu ne putem închipui că unii politicieni se sinchisesc de Ortodoxie când se gândesc să atace alt Stat sau se gândesc la interesele lor economice.