Rusia politică nu e poporul rus, dar pericolul rămâne

Se pare că Putin a cerut armatei ruse să fie pregătită de intervenţie. În Crimeea, tătării sunt de partea guvernului de la Kiev, rusofonii susţin Rusia. Crimeea a fost dată Ucrainei pe când exista URSS şi Ucraina făcea parte din URSS. Tot URSSul a dat Ucrainei, adică sieşi, Bucovina de nord şi sudul Basarabiei. Încă de pe timpul lui Petru cel Mare, Rusia a avut o politică expansionistă, încercând să calce în picioare toate popoarele şi toate ţările care i s-au opus. Desigur, aceasta este Rusia politică, nu cea culturală sau cea religioasă şi nu trebuie să urâm poporul rus sau vreun alt popor. Dar tot Rusie politică a fost atunci când ne-a luat Basarabia la Tratatul de la Berlin din 1881 (dându-ne doar nordul Dobrogei, drept "compensaţie" - ţin minte că citeam o carte de istorie a Angliei publicată de Oxford, "England (1870-1914)", autorul ei, Sir Robert Ensor, scria că Marea Britanie ar fi vrut atunci să ne apere, dar ar fi fost un demers quijotesc), dar tot Rusie politică a fost şi când Stalin a emis acel Ultimatum prin care am pierdut Basarabia şi nordul Bucovinei, în 1940. Tot Rusie politică a fost atunci când Braşov a fost numit "Oraşul Stalin" sau când în Basarabia a fost introdus alfabetul chirilic. Tot Rusie politică a fost atunci când patrioţi precum Gheorghe Ghimpu au fost trimişi în exil, într-o închisoare-lagăr, pentru "crima" de a se declara români. Tot Rusie politică este când actualul conducător al Rusiei încearcă să pună cizma pe gâtul popoarelor care vor să se elibereze de jugul Rusiei politice, care aduce sărăcie şi distrugere culturală (vezi diferenţa dintre România şi Republica Moldova, de exemplu, deşi situaţia noastră, a celor de partea asta a Prutului, nu e roză; stăm mult mai bine şi va trebui să ne ajutăm fraţii basarabeni să ne ajungă din urmă). Indiferent cât de în serios au luat românii ca popor creştinismul, inclusiv în politica externă, nu înseamnă că şi alte popoare l-au luat atât de serios ca politica externă (poate nici ca politică internă) şi, dacă ne uităm în istoria noastră, majoritatea duşmanilor noştri, majoritatea statelor care au vrut să ne ia pământuri sau să ne îngrădească libertăţi au fost state creştine (sigur, asta decurge în primul rând din poziţia noatră geografică). Inclusiv în acea profeţie atribuită părintelui Arsenie Boca, despre trei state care ne vor ataca, toate trei sunt creştine, dintre care două ortodoxe. Deci cam aşa stau lucrurile cu politica externă. Eu nu zic că trebuie să ne coborâm la nivelul altora, doar că nu ne putem închipui că unii politicieni se sinchisesc de Ortodoxie când se gândesc să atace alt Stat sau se gândesc la interesele lor economice.