Salvaţi Roşia Montană !

Zilele acestea au fost nişte proteste foarte importante, iar ele vor continua. Nu am putut decât să mă bucur să văd atâţia tineri ieşind pentru a protesta în contra proiectului mizerabil de lege prin care RMGC ar ajunge mai Stat decât Statul. Nu pot decât să mă împotrivesc unui proiect de exploatare cu cianură la Roşia Montană (sau în orice altă parte) atâta timp cât nu există garanţia deplină că ecologizarea o va face respectiva companie şi nu tot Statul român, că atunci vom da mai mulţi bani decât ne dă „generoasa” companie din ăia 6%. Nu pot decât să mă împotrivesc unei companii care vrea să aibă drept de expropriere după bunul plac, care vrea să calce în picioare proprietatea privată (capitalismul e bun numai ca să ne bălăcim în profit, nu ca respect faţă de proprietatea altuia sau faţă de legile unei ţări…) şi care nu dă niciun gram de aur pe moştenirea istorică deosebită de la Alburnus Maior. A, iar metalele rare se duc toate la ei, la cine face exploatarea, noi nu primim nimic. 

Nu mai zic că o zonă cu aşa bogată istorie şi aşa impresionantă geografie ar putea foarte bine să trăiască din turism, aşa cum o fac cei dintr-o localitate la 30 de kilometri depărtare, în care e permis prin lege să ai activităţi şi în alte domenii decât mineritul. Da, la Roşia Montană în prezent e ilegal să nu fii miner ! Sau profitor de pe urma minerilor. Roşia Montană trebuie să fie în UNESCO, nu să ajungă groapa de cianură a Europei.

Protestele vor continua, pentru că tinerii netâmpiţi de comunism (nu că cei mai în vârstă ar fi toţi tâmpiţi, evident), cărora nu le-a intrat frica de bastoane sau de gura turnătorului de la colţ în sânge şi care nu înţeleg de ce puii FSNului trebuie să le distrugă viaţa şi ţara, tinerii (şi nu numai ei) vor continua să susţină această cauză pentru care merită să lupţi şi pentru care e nevoie să lupţi, căci e vorba de principiile tale – şi, după caz, de dragoste de Dumnezeu şi neam – versus şpăgile barosane primite la nivel înalt pentru susţinerea acestui proiect infect.

Trebuie să continuăm lupta şi să vorbim şi să scriem acolo unde ni se dă o şansă, dacă nu în presa „mainstream” (deşi am văzut comentarii împotriva proiectului şi acolo, din partea lui Silviu Mănăstire sau a lui Mircea Marian, de exemplu), atunci pe saiturile pentru care s-a murit în Revoluţia de la 1989 (chiar dacă Revoluţia nu a reuşit doar prin eforturile oamenilor sinceri) să le avem. Îmi amintesc de o caricatură cu doi oameni la un colţ de stradă, unul zice „Mor de plictiseală”, iar în spatele lor e o cruce şi deasupra scrie „Aici s-a murit pentru libertate”. Ei bine, e cazul să lăsăm plictiseala şi să arătăm că suntem oameni şi lăuntric, nu doar în exterior. Nu putem să ne lăsăm ţara să fie distrusă. În special cei care eram copii în anii ’90 şi n-am putut să facem nimic împotriva trădării de ţară de pe vremea tranziţiei, dar şi ceilalţi oameni cinstiţi şi cu mintea şi sufletul nemutilate trebuie să luptăm pentru această cauză unificatoare şi pentru celelalte cauze importante, menite să ne trezească, pentru a dovedi că suntem în continuare popor. Dumnezeu să ne ajute !